INFURBIRSI
INDICATIVO
PRESENTEPASSATO PROSSIMO
io mi infurbiscoio mi sono infurbito/a
tu ti infurbiscitu ti sei infurbito/a
lui/lei si infurbiscelui/lei si è infurbito/a
noi ci infurbiamonoi ci siamo infurbiti/e
voi vi infurbitevoi vi siete infurbiti/e
loro si infurbisconoloro si sono infurbiti/e
IMPERFETTOTRAPASSATO PROSSIMO
io mi infurbivoio mi ero infurbito/a
tu ti infurbivitu ti eri infurbito/a
lui/lei si infurbivalui/lei si era infurbito/a
noi ci infurbivamonoi ci eravamo infurbiti/e
voi vi infurbivatevoi vi eravate infurbiti/e
loro si infurbivanoloro si erano infurbiti/e
PASSATO REMOTOTRAPASSATO REMOTO
io mi infurbiiio mi fui infurbito/a
tu ti infurbistitu ti fosti infurbito/a
lui/lei si infurbìlui/lei si fu infurbito/a
noi ci infurbimmonoi ci fummo infurbiti/e
voi vi infurbistevoi vi foste infurbiti/e
loro si infurbironoloro si furono infurbiti/e
FUTURO SEMPLICEFUTURO ANTERIORE
io mi infurbiròio mi sarò infurbito/a
tu ti infurbiraitu ti sarai infurbito/a
lui/lei si infurbiràlui/lei si sarà infurbito/a
noi ci infurbiremonoi ci saremo infurbiti/e
voi vi infurbiretevoi vi sarete infurbiti/e
loro si infurbirannoloro si saranno infurbiti/e
CONGIUNTIVO
PRESENTEPASSATO
che io mi infurbiscache io mi sia infurbito/a
che tu ti infurbiscache tu ti sia infurbito/a
che lui/lei si infurbiscache lui/lei si sia infurbito/a
che noi ci infurbiamoche noi ci siamo infurbiti/e
che voi vi infurbiateche voi vi siate infurbiti/e
che loro si infurbiscanoche loro si siano infurbiti/e
IMPERFETTOTRAPASSATO
che io mi infurbissiche io mi fossi infurbito/a
che tu ti infurbissiche tu ti fossi infurbito/a
che lui/lei si infurbisseche lui/lei si fosse infurbito/a
che noi ci infurbissimoche noi ci fossimo infurbiti/e
che voi vi infurbisteche voi vi foste infurbiti/e
che loro si infurbisseroche loro si fossero infurbiti/e
CONDIZIONALE
PRESENTE
io mi infurbirei
tu ti infurbiresti
lui/lei si infurbirebbe
noi ci infurbiremmo
voi vi infurbireste
loro si infurbirebbero
PASSATO
io mi sarei infurbito/a
tu ti saresti infurbito/a
lui/lei si sarebbe infurbito/a
noi ci saremmo infurbiti/e
voi vi sareste infurbiti/e
loro si sarebbero infurbiti/e
IMPERATIVO
PRESENTE
infurbisciti
si infurbisca
infurbiamoci
infurbitevi
si infurbiscano
INFINITO
Presente: infurbirsi
Passato:   essersi infurbito/a/i/e
PARTICIPIO
Presente: infurbentesi
Passato:   infurbitosi/asi/isi/esi
GERUNDIO
Presente: infurbendosi
Passato:   essendosi infurbito/a/i/e

INFURBIRSI

verbo transitivo (ausiliare avere) e intransitivo (ausiliare essere) della III coniugazione
coniugato nella forma attivo con gli ausiliari essere e avere

italian-verbs.com